Literaturism Calatorii printre carti

Se-ntimpla ceva ciudat de cind am inceput sa scriu pe blogul asta. De altfel, se intimpla de citeva saptamini. Aproape tot ce am citit in ultimul timp mi-a placut. Iar “Pagini Bizare” a lui Urmuz nu putea avea un alt efect. Cele citeva scurte scrieri ale sale mi s-au parut extrem de amuzante, de sucite si de captivante. Sincer, habar nu am in ce specie literara le-as incadra. De fapt, cred ca nu le-as incadra deloc. Poate asa-i cel mai bine.

Exista un fel de structura in mai toate scrierile lui. Poate cel mai vizibil, majoritatea textelor lui introduc personajele cu descrieri in care cuvintele par sa se fi adunat acolo tocmai pentru a sfida felul in care e scris si citit, in mod normal, un asemenea fragment:

Cotadi este scurt si pintecos, cu musculatura proeminenta, cu picioarele indoite de doua ori in afara si o data inauntru si vesnic neras. Parul negru ca pana corbului e plin de matreata si incarcat cu sclipitori si scumpi piepteni de baga.

Frazele se rasucesc atunci cind te astepti mai putin. Cuvintele capata dintr-o data nu atit alte intelesuri, cit alte posibilitati. Urmuz te face sa simti ca ele pot mult mai mult decit le ofera de obicei literatura. Desi totul pare creat in scopuri umoristice, printre rinduri razbate un soi de nemultumire, de incrincenare, legate de aceleasi cuvinte. Am sa reproduc un fragment putin mai lung, dar care reda foarte bine senzatia asta:

Inr-una din zile, Grummer, fara a anunta pe Algazy, lua roaba si porni singur in cautare de cirpe si arsice, dar la inapoiere, gasind din intimplare si citeva resturi de poeme, se prefacu bolnav si, sub plapoma, le minca singur pe furis… Algazy, simtind, intra dupa el acolo cu intentia sincera de a-i face numai o usoara morala, dar cu groaza observa in stomacul lui Grummer ca tot ce ramasese bun in literatura fusese consumat si digerat.

Lipsit astfel pe viitor de orice hrana a lui mai aleasa, Algazy, drept compensatie, minca toata basica lui Grummer, in timp ce acesta dormea…

Desperat, a doua zi, Grummer - ramas fara basica singur pe lume - lua pe batrin in cioc si dupa apusul soarelui il urca cu furie pe virful unui munte inalt…O lupta uriasa se incinse acolo intre ei si tinu toata noaptea pina cind, inspre ziua, Grummer, invins, se oferi sa restituie toata literatura inghitita.

El o vomita in miinile lui Algazy… Dar batrinul, in pintecul caruia fermetii basicii inghitite incepuse sa trezeasca fiorii literaturii viitorului, gasi ca tot ce i se ofera este prea putin si invechit…

Dar poate ca asta suna prea cenusiu, prea posomorit. Nu vreau sa va dau o impresie gresita, asa ca va mai dau un citat, de data asta mai apropiat de felul de a fi al textelor lui:

Ismail primeste si audiente, insa numai in virful dealului de linga pepiniera cu viezuri. Sute de solicitatori de posturi, ajutoare banesti si lemne sint mai intii introdusi sub un abat-jour enorm, unde sint obligati sa cloceasca fiecare cite 4 oua. Sint apoi suiti in cite un vagonet de gunoi de-al primariei si carati cu o iuteala vertiginoasa pina sus la Ismail, de catre un prieten al acestuia, care ii serva si de salam, numit Turnavitu, personaj ciudat, care, in timpul ascensiunii, are uritul obicei de a cere solicitatorilor sa i se promita corespondenta amoroasa, contrar ameninta cu rasturnarea.

Am mai gasit, printre fraze, un fel de umor la adresa politicului, mai precis asupra felului cum este folosit limbajul in politica. Ei, treaba asta m-a dus cu gindul catre Ionescu (si despre el voi scrie in curind). Ca turist nestiutor ce sunt nu am idee cit de puternica a fost influenta lui Urmuz asupra lui, dar ceva, ceva acolo tot trebuie sa fi fost :). De asemenea, paralele si perpendiculare cu dadaismul si altele pot fi trasate dupa bunul plac. Dar eu sunt turist, ati uitat? Nu mi-as permite eu asemenea lucruri. Si pentru ca nici macar nu stiu prea bine cum sa termin, il las tot pe Urmuz sa incheie pentru mine:

Concluziune si morala

De vreti cu toti, in timpul noptii, un somn in tihna sa gustati / Nu faceti schimb de ilustrate cu cel primar din Cirligati.