Dublu Album

Fiind eu putin prea strain de poezie, am zis cu ceva timp in urma sa citesc si eu ceva de-al lui Cartarescu. Bun, dau intr-o librarie peste Dublu Album, o antologie a poeziilor lui cu un concept destul de fain. Descopar ca in urma cu vreo 10 ani aceeasi carte aparea sub numele Dublu CD. Ma minunez in fata faptului ca discurile sunt din nou la moda si ma apuc de citit.

Si zbor eu prin cele doua volume. Totul se termina si descopar, nu fara multa mirare, ca nu prea mi-a placut ce am citit. Sigur, imi e destul de clar ca am citit un poet de prima mina, un tip foarte priceput in privinta asta, foarte delicat. Iar poeziile lui suna de cele mai multe ori nemaipomenit (asta stiam deja din vechile excursii).

Dar tot nu m-a dat pe spate. Ei, acum n-are nimic, nu trebuie sa ne placa toata lumea. Dar totusi de ce nu mi-a placut prea mult?

E in poezia lui Cartarescu o exuberanta fenomenala care iese prin porii versurilor, aluneca printre litere si navaleste asupra cititorului. Dar, cel mai des, e muuuult prea multa. Versurile lui mi s-au parut, in nenumarate rinduri, colaje de cuvinte care suna misto, despartite de sensul lor si alaturate doar pentru a obtine un efect, puse cap la cap doar pentru o sonoritate, strinse la un loc doar pentru ca ochii cititorului sau a cititoarei sa se dea peste cap la vederea lor. Pentru mine, genul asta de poezie cade sub incidenta a ceea ce englezii ar numi “showing off” iar romanii ar numi “a se da mare”.

Exemplu:

tin minte cearceaful tau straveziu de satin.
pe el te-ncolacesti acum cu care strein?
abia coborita din centru si din toyota
lepezi ie, lasi fota
si pe divanul voluptos, cu solduri largi de mahon,
sub policandrul de vaselina cu stropi de neon
dezbraci pina la carne si piele
sutienul cu gaurele

Si inca unul:

pe linga tine, constelatiile sunt niste sleampete,
luminile orasului sunt o gluma proasta
pe linga tine trecind
curentii de aer, ca niste consignatii lichide
isi infuleca pasarile si isi sparg intre dinti
sporii de plante, trimitind doar un damf de nenoroc si guano
spre noile paminturi vulcanice din melanezia

Intelegeti ideea. Acum, dincolo de stilul asta de a compune imagini si versuri, sunt o gramada de lucruri care mi-au placut. Dar treaba asta e omniprezenta si ma impiedica, intr-un fel de a-l savura cu adevarat pe celalalt Cartarescu. Cel care suna cam asa:

si ne-am apropiat din ce in ce mai mult
pina ne-am imbratisat strivindu-ne buzele
pulverizindu-ne hainele, pieile, amestecindu-ne inima
mincindu-ne genele, smaltul ochilor, coastele, singele
ciobindu-ne sira spinarii, arzind

arzind cu troznete, ca dati cu benzina
arzind cu gheturi albastre, cu stalactite de fum
cu ceara sfiriitoare, cu seu orbitor
pina cenusa a umplut lada de studio si chiuveta din baie
si paianjenii si-au facut plase in cosul pieptului nostru.

Si urmatoarea, la care m-am prapadit de ris:

filmam existenta, lumea se strinsese in jurul meu sa vada cum filmez existenta, cum ma ocup de ecleraj, cum potrivesc reflectoarele, cum fac pe inginerul de sunet, cum fac o proba de microfon reglind inaltimea girafelor, cum glisez pe caruciorul pe sine, plonjind in travelinguri fara sfirsit

si un taran facea cu mina spre obiectiv ca sa se vada in poemul meu

Ce mi-a placut la Cartarescu sunt asadar, momentele in care nu epateaza si, indeosebi, simtul umorului. Si referintele. Sunt jdemii de referinte la orice, de la magazinul Cocor si tramvaiul 21, pina la Fellini si nume de medicamente si de cele mai multe ori referintele astea se potrivesc bine in contextul poeziilor. Asta cind nu intervine ce ziceam mai sus.

O alta trasatura care mi-a placut e ca poeziile se anunta uneori lejere, chiar usor superficiale, insa capata pe parcurs o complexitate neasteptata si chiar, usor apasatoare (ca in Stelute in genele ei sau La o artista)

Dar, din nou, nu stiu ce sa zic in final. Voi mai citi poezie de-a lui Cartarescu, dar in nici un caz nu cred ca as avea rabdarea sa-i citesc toate volumele. Nu a fost o lectura insuportabila dar nici una care sa ma dea pe spate cum a fost Cristian Popescu. Poate vreti sa-mi recomandati voi, tinind cont de ce am zis mai sus, un volum de versuri de-al lui care va-nchipuiti ca mi-ar placea mai mult.