Literaturism Calatorii printre carti

Sa nu credeti c-o sa trec peste restantele pe care le-am strins in ultimele saptamini. Si sa stiti ca desi nu am avut puterea sa scriu, n-am stat deloc degeaba. Asadar, va voi vorbi in curind despre Grosan, va voi vorbi si despre Michel De Montaigne, voi vorbi si despre Alex Stefanescu. Am inceput multe carti in perioada asta, m-am plimbat mult, cu alte cuvinte. Ca doar de-aia sunt turist si de-aia e vara.

Dar inainte sa vorbesc despre toti cei de mai sus, saptamina asta i-o voi dedica lui Blaga. Am citit pina acum, in ultimele saptamini, primele 4 dintre volumele lui: Poemele Luminii, Pasii profetului, In marea trecere, Lauda somnului. E din ce in ce mai bun. Ultima dintre ele e una dintre cele mai emotionante carti pe care am citit-o vreodata.

Asadar:

Pan

Acoperit de frunze vestede pe-o stinca zace Pan.
E orb si e batrin.
Pleoapele-i sunt cremene,
zadarnic cearc-a mai clipi,
caci ochii-i s-au inchis - ca melcii - peste iarna.

Stropi calzi de roua-i cad pe buze:
unu,
doi,
trei.
Natura isi adapa zeul.

Ah, Pan!
Il vad, cum isi intinde mina, prinde-un ram
si-i pipaie
cu mingiieri usoare mugurii.

Un miel s-apropie printre tufisuri,
Orbul il aude si zimbeste,
caci n-are Pan mai mare bucurie,
decit de-a prinde-n palme-ncetisor capsorul mieilor
si de-a le cauta cornitele sub nastureii moi de lina.

Tacere.

In juru-i pesterile casca somnoraoase
si i se muta-acum si lui cascatul
Se-ntinde si isi zice:
“Picurii de roua-s mari si calzi,
cornitele mijesc,
iar mugurii sunt plini.
Sa fie primavara?”

Un om s-apleaca peste margine

M-aplec peste margine:
nu stiu - e-a marii
ori a bietului gind?

Sufletul imi cade in adinc
alunecind ca un inel
dintr-un deget slabit de boala.

Vino sfirsit, asterne cenusa pe lucruri.
Nici o carare nu mai e lunga,
nici o chemare nu ma alunga.
Vino sfirsit.

Pe coate inca o data
ma mai ridic o schioapa de la pamint
si ascult.
Apa bate-ntr-un tarm.
Altceva nimic, nimic,
nimic.

Epilog

Ingenunchez in vint. Mine oasele
Au sa-mi cada de pe cruce
Inapoi nici un drum nu ma mai duce
Ingenunchez in vint:
Linga steaua cea mai trista.

Paradis in destramare

Portarul inaripat mai tine intins
un cotor de spada fara de flacari.
Nu se lupta cu nimeni,
dar se simte invins.
Pretutindeni pe pajisti si pe ogor
serafimi cu parul nins
inseteaza dupa adevar,
dar apele din fintini
refuza galetile lor.
Arind fara indemn
cu pluguri de lemn,
arhangheli se pling
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul Sfintului Duh,
cu pliscul stinge cele din urma lumini.
Noaptea ingerii goi
zgribulind se culca in fin:
vai mie, vai tie,
paianjeni multi au umplut apa vie,
odata vor putrezi si ingerii sub glie,
tarina va seca povestile
din trupul trist.

Elegie

Tremura aceeasi apa si frunza
la bataile aceluiasi ceas
In ce tarim si-n ce somn te-ai oprit?
Cereasca subt ce iarb-ai ramas?

Se revarsa in mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ti mai pastreaza chipul
si dupa ce-ai plecat.

Fara gind, fara-ndemn, fara glas
cu mineca sterg ochiuri ude.
Un vecin prin zidul meu aude
rabdarea neagra a aceluiasi pas.

Cetire din palma

La patruzeci de ani - in asteptare
vei umbla ca si-acum printre stele triste si ierburi
la patruzeci de ani sugrumindu-ti cuvintul
te-i pierde in tine - in cautare.
Prin ani un vint o sa se tot alunge subt cer,
vei minca miere neagra si aplecat vei tacea.
La patruzeci ca pe-un tarm vei ajunge
unde fara-ncentare
vei astepta sa vie la tine celalalt tarm,
jaf vesnic voindu-te pentru pasari
din cealalta zare.
Pe spatezeci si sapte de uliti
vei umbla descult si cu capul gol
ce saminta n-a fost in desert aruncata?
ce lumina n-a fost in zadar cintata?

Incheiere

Frate, o boala invinsa ti se pare orice carte
Dar cel ce ti-a vorbit e in pamint.
E in apa. E in vint.
Sau mai departe.

Cu foaia aceasta inchid portile si trag cheile.
Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ti luminarea si-ntreaba-te:
taina traita unde s-a dus?

Ti-a mai ramas in urechi vreun cuvint?
De la basmul singelui spus
intoarce-ti sufletul catre perete
si lacrima catre apus.